Ecce lignum

Ecce lignum sau despre biserica de lemn din Faraoani

Die 26. igitur Novembris ad Pagus venimus, qui Ungarice Forrofalva, Valahice Forovan nominatur, meri Ungari inhabitant, ...Est in amoeno  loco situs, vineas ab Occidente sibi aidiacentes habet, vino bono, frumentis, pecoribus, feris et avibus abundat, gratiosus torrens leni susurro Pagum exhilarat; versus Septentrionem campus, ad Orientem prope Sered fluvius, ad Meridiem patentissima vallis conspicitur.[1] Aceasta este imaginea luminoasă şi întru totul adevarată a Faraoanilor, lângă Bacău, la mijlocul veacului al XVII-lea, atunci, la 1646, când aici ajunge, vede si mărturiseste episcopul Marco Bandini, adică:
“Deci în ziua de 26 noiembrie am ajuns in satul care se numeste ungureşte Forrofalva, iar româneşte Forovan, e locuit numai de unguri.       ... Satul este aşezat într-un loc plăcut, are vii în vecinătatea lui, la apus, are din belşug vin bun, grâne, turme, sălbăticiuni şi păsări, un pârâu suav înveseleşte satul cu susurul său lin, spre miazănoapte se vede o câmpie, la răsărit, în apropiere, râul Siret, la miazăzi, o vale foarte întinsă.”[2]
Ne propunem în acest text un excurs între mărturiile documentare (cap.I) care privesc strict biserica (Img.1) din cimitirul satului, biserică despre care acelaşi bosniac mai spusese ca de mult timp nu fusese vizitată de vreun episcop, apoi răspundem (cap.II - X) unor întrebări de istoria artei  puse de acest edificiu, martor drept a patru din secolele de timp binevoitor, deseori necruţător, pentru ceangăii sau, după dorinţă, pentru catolicii din Moldova. La sfârşit (cap.XI) încercăm o cronologie sinoptică.                                                                                                        


Fotografii: Adrian Neagu

Img1: Vedere dinspre sud-vest

I. Documentar

- 1420, husiţii se aşează la Forrofalva[3], adică la Faraoani;[4]
- 1435, prima menţionare în documentele moldoveneşti a panului Форов[5], potrivit tradiţiei locale, tot acum (octombrie, 1435), s-a construit şi biserica din cimitir;
- 1474,  lui Ion Bulbosii şi  fratelui său, Mihul din Faraoani, Ştefan cel Mare le întăreşte proprietatea asupra satului Anteleşti[6];
- 1588, Johannes Künig, misionar chemat de Petru Şchiopul:  “Pharao[7] printre pagi notatiores catolice;
- 1605, Anonim :  chiesa senza sacerdote[8] ~ biserică fără preot[9];
- 1640, Evidenţa bisericilor: Ecclesiam habet ligneam parvam Sanctae Crucis[10] ~ are o biserica mică de lemn (cu hramul, n.n. I.B.) Sfanta Cruce ;
- 1641, D. Baksic:  hanno una chiesa piccola di legno, ma non hanno  niente per la celebratione de la messa[11] ~ au o biserică mică de lemn, dar n-au nimic pentru oficierea slujbei[12].
- 1643, B. Bassetti: è di legno, coperta di paglia, dedicata alla Beata Vergine, longa 12 passi, larga 5. Nel altare v’ è l’imagine di Beata Vergine, è un Crucifisso,[13] ~ este din lemn, acoperită cu paie, închinată Fericitei Fecioare, lungă de 12 paşi, lată de 5. În altar este imaginea Fericitei Fecioare și un Crucifix[14].
- 1648, M. Bandini: Templum est ligneum rudi opere constructum, una campana,…, crucula argentea… . Portatile, tintinabula duo[15] ~ biserica este construită rudimentar din lemn, un clopot, cruce de argint, … . Portatil, doi clopoţei ; (trad. noastră, I.B.)
- 1650, G. Gross: ex ligno constructa[16] ~ construită din lemn; (trad. noastră, I.B.)
- 1650, B. da Campofranco: vi è chiesa[17] ~ e o biserică[18];
- 1654, Dare de seamă: templum est[19] ~ este o biserică[20];
- 1659, M. Kurski: est capella seu parva ecclesia[21] ~ se află o capelă sau bisericuţă[22];
- 1661, Blasius Koičević: qui et suam capella habent[23] ~ care au capela lor; (trad. noastră, I.B.)
- 1668, V. Pilutio, la chiesa non ha niente[24] ~ biserica nu are nimic[25];
- 1670, G. b del Monte: la chiesa fatta din legno[26] ~ biserica facută din lemn[27];
- 1671, V. Pilutio: di legno~ (biserica este) de lemn, vi e un altare[28] ~ este un altar; (trad. noastră, I.B.)
- 1682, A. Angelini: chiesa deserta[29] ~ biserica a fost părăsită[30];
- 1682, V. Pilutio: due campane[31] ~ doua clopote[32];
- 1683, I. F. Dluski: altri dove sono le chiese ma nessuno catolico, sono … Foruan[33] ~ alte locuri unde sunt bisericile dar nici un catolic, sunt  … Faraoani;
- 1688, F. A. Renzi: cu biserică de lemn, fără casă pentru preot[34];
- 1691, F.A. Renzi: chiesa di legno con la campana[35] ~ biserică de lemn cu clopot[36];
- 1692, J.b. Berkuze: chiesa di legno dove prima era la villa … intitolata l’Assunzione della Beata Vergine Maria[37] ~ biserică de lemn, unde era mai întâi satul, … numită Ridicarea la cer a  Fericitei Fecioare Maria; (trad. noastră, I.B.)
- 1696, S, Kàlnoki: templa:  Forrofalva[38], …~ biserici: Faraoani; (trad. noastră, I.B.)
- 1744, Anonim: este rămasă afară din localitate pentru că este veche, aproape distrusă şi foarte nepotrivită pentru misionari şi pentru popor.[39]
- 1745, Anonim: biserica ramasă afară de sat, la o jumatate de oră distanţă, închinată sufletelor din Purgator. … Preotul Anton Zingali a inceput să repare biserica rămasă afară de sat, din cimitir, spre marea bucurie a credincioşilor.[40]
- 1762, G.de Giovanni: Un miglio lungi da questa Chiesa ve nè un altra di legno fortissima intitolata San Martino Vescovo, e la prima l’Assunzione di Maria Vergine,...; la Chiesa p. esser in Campagna l’e spogliata di tutto fuor che de quadri.[41] ~ La o milă de aceasta biserică este o alta de lemn, întărită, închinată Sfântului Martin Episcopul, şi mai înainte Adormirii Fecioarei Maria, …; pentru că este în câmp, biserica nu mai are nimic în afară de icoane. (trad. noastră, I.B.)
- 1764, P. Frontali: la chiesa e di legno [42]~ biserica este de lemn; (trad. noastră, I.B.)
- 1799, M. Sassano: con cappella, quivi si sepeliscono anche i morti di Vallesaka. Nell altre Parochie il Cimiterio è vicino alla chiesa[43] ~ cu o capelă, aici se îngroapă şi morţii din Vallesaka.  În alte parohii cimitirul este pe lângă biserică. (trad. noastră, I.B.)
- 1814, I.B. Berardi: ha pure una antica chiesa nel commun cemeterio, detto di Valle dedicata a S. Martino[44]~ are o biserică veche închinată S. Martin, in cimitirul comun zis “din Vale” (trad. noastră, I.B.)
- 1843, Iosif Tălmăcel (relatează în Ziarul Parohiei Faraoani din anul 1922): reparată, probabil acoperită, da către Anton Finta OFMC. Tot atunci s-a făcut şi altarul actual daruit de familia Ianuş Coşa după cum am găsit pe o scândură azi luată din altar, în dosul scândurii era o hârtie în care erau scrise următoarele cuvinte:  “Ezen kus oltarnak felepulese volt a Tistalando P.Vicarius Finta Antalnak szent viselese alatt 1843 esztendobe.,”[45]
- 1858, G. Tomassi: Cappellina dedicate a San Martino Vescovo, eretta nell cimitero.[46] ~ Capelă mică inchinată Sfântului Martin Episcopul, ridicată în cimitir (trad. noastră, I.B.);
- 1893, Iosif Tălmăcel (relatează în Ziarul Parohiei Faraoani, anul 1922): s-a pus la biserică talpă nouă de stejar;[47]
- 1916, I. Tălmăcel (relatează în Ziarul Parohiei Faraoani, anul 1922): Iacint Bock a început s-o acopere.[48]
- 1922, I. Tălmăcel (relatează în Ziarul Parohiei Faraoani, anul 1922): s-a acoperit din nou cu sindrilă şi s-a tăbănuit.[49]


[1] Moldvai Csángó-Magyar Okmánytár (1467-1706), Teleki Laszlo Alapitvany, Budapesta, 2003, 76, p.370.
[2] Marco Bandini, Codex, Editura Presa Bună, Iaşi, 2007, p. 142, traducere Traian Diaconescu.
[3] Satul exista deja din sec. XIII-XIV, deductie făcută din tipologia numelui satului, a se vedea: Ferenc Pozsony, The Hungarian Csángó of Moldova, Corvinus Publishing, Buffalo-Toronto, 2006, p.8
[4] După mărturia indirectă a lui Samuel Timon, in Imago antique Hungariae, Viena, 1754, p. 21 din “Additamentum ad imagines antique et novae Hungariae”;
[5] Documenta Romaniae Historica, I, Moldova, Ed. Academiei, 1975, doc 143;
[6] Documenta Romaniae Historica, II, Moldova, Ed. Academiei, 1976, doc 197;
[7] Moldvai Csángó-Magyar Okmánytár (1467-1706), Teleki Laszlo Alapitvany, Budapesta, 2003, 12, p89, din context se poate deduce că J. Künig  se referă la localităţile catolice cu biserici, câtă vreme aminteşte mai întâi localităţile cu două edificii: Suceava şi Baia, apoi le enumeră pe celelalte despre care putem crede că aveau unul, printre acestea, între Totrus, Taslau,  şi Faraoanii.
[8] Moldvai Csángó-Magyar..., 32, p. 147. (1606, anul din Călători străini despre Tările Române, vol. IV, Bucureşti, 1972, p. 338)
[9] Călători străini...vol.IV, p339;
[10] Moldvai Csángó-Magyar...,  46, p. 202;   
[11] Moldvai Csángó-Magyar...,  47, p. 227;
[12] Călători străini despre Tările Române, vol. V, Bucureşti, 1973, p.248;
[13] Moldvai Csángó-Magyar...,  52, p. 257;
[14] Călători străini...vol.V, p185;
[15] Moldvai Csángó-Magyar...,  76, p. 370;
[16] Moldvai Csángó-Magyar...,  79, p. 473;
[17] Moldvai Csángó-Magyar...,  80, p. 475;
[18] Călători străini...vol.V, p.438;
[19] Moldvai Csángó-Magyar...,  86, p. 494;
[20] Călători străini...vol.V, p508;
[21]  Moldvai Csángó-Magyar...,  91, p. 518;
[22] Călători străini...vol.V, p463;
[23]  Moldvai Csángó-Magyar...,  97, p. 537;
[24]  Moldvai Csángó-Magyar...,  104, p. 598;
[25]  Călători străini despre Tările Române, vol. VII, Bucureşti, 1980, p82;
[26]  Moldvai Csángó-Magyar...,  114, p. 636;
[27] Călători străini...vol.VII, p219;
[28]  Moldvai Csángó-Magyar...,  115, p. 644, 645;
[29]  Moldvai Csángó-Magyar...,  125, p. 693;
[30] Călători străini...vol.VII, p339;
[31]  Moldvai Csángó-Magyar...,  126, p. 699;
[32] Călători străini...vol.VII, p107;
[33]  Moldvai Csángó-Magyar...,  127, p. 702;
[34] Teresa Ferro, Misionarii catolici în Moldova, IDC Press, Cluj-Napoca, 2006, p.210;
[35]  Diplomatarium italicum, vol. I,  p.140-150 apud Anton Coşa, in Catolicii din Faraoani, Oneşti, Ed. Magic Print, 2007p.82;
[36]  Călători străini despre Tările Române, vol. VIII, Bucureşti, 1983, p118;
[37]  Moldvai Csángó-Magyar...,  129, p. 714;
[38]  Moldvai Csángó-Magyar...,  136, p. 750;
[39]  Diplomatarium italicum, vol. I,  p.165-173, apud Anton Coşa, Catolicii.., p.90;
[40] Diplomatarium italicum, vol. I,  p.183-200, apud Anton Coşa, Catolicii.., p.91;
[41]  Diplomatarium italicum, vol. I,  p.203-215 apud Anton Coşa, Catolicii.., p.92; (A. Coşa crede, la p. 94. a op.cit  că e vorba de două biserici diferite şi traduce greşit: „Biserica este închinată Adormirii Maicii Domnului. La o milă depărtare de această biserică este o altă biserică de lemn, foarte bine întărită şi închegată, închinată Sfântului Martin,... Fiind rămasă în câmp, bisericuţa nu mai are nimic în ea, fără numai câteva icoane,....”)
[42]  Diplomatarium italicum, vol. II,  p.477-485, apud Anton Coşa, Catolicii.., p.94;
[43] Anton Coşa, Catolicii.., p.97;
[44] Nicolae Iorga, Studii şi documente cu privire la istoria romînilor, II Acte relative la istoria cultului catolic, Bucureşti, 1901, p174
[45] Anton Coşa, Catolicii.., p.107-108;
[46] Anton Coşa, Catolicii.., p.99;
[47] Anton Coşa, Catolicii.., p.108;
[48]  Anton Coşa, Catolicii.., p.108;
[49] Anton Coşa, Catolicii.., p.108


II. Hramurile bisericii


          1.       Aflăm prima oara de hramul edificiului din cimitir din evidenţa anomină de la 1640: “Ecclesiam habet ligneam parvam Sanctae Crucis”[50] adică: “Are o biserica mică de lemn (cu hramul, n.n. IB) Sfânta Cruce;
2.       La 1643, este pe larg descrisă de B.Bassetti[51]: “è di legno, coperta di paglia, dedicatta alla Beata Vergine, longa 12 passi, larga 5. Nel altare v’ è l’imagine di Beata Vergine, è un Crucifisso,”…adică:  “este din lemn acoperită cu paie, închinată Fericitei Fecioare, lungă de 12 paşi, lată de 5. În altar este imaginea Ferictei Fecioare, este un Crucifix”.
Închinată Fericitei Fecioare înseamnă de fapt cu hramul Adormirea Maicii Domnului, cum ni se spune în altă[52] parte. Adormirea Maicii Domnului din 15 august este cel mai obişnuit[53] şi probabil iubit hram cu putinţă daca ţinem seamă că în aceeaşi unitate administrativă eclesială,  încă două biserici, cea episcopală de la Bacău şi biserica de lemn de la Solonţ aveau acelasi hram cu cea de la  Faraoani, ultimele având rareori proprii preoţi, fiind cel mai adesea slujite, ca în vremea lui Don Baltazar, de preoţi parohi de la Bacău. Lucru explicabil prin profunda devoţiune mariană pe care o aveau franciscanii, “păstorii locului de veacuri”. Şi în sens mai larg, este hramul, statistic, predominant al bisericilor catolice  şi ortodoxe de pe ambele feţe de răsărit şi de apus ale Carpaţilor.
Ultima dată este amintită cu acest hram de J.b. Berkuze[54], la 1692: chiesa di legno dove prima era la villa … intitolata l’Assunzione della Beata Vergine, adică biserică de lemn unde mai înainte era satul … numită Ridicarea la cer a Fericitei Fecioare. La aceasta dată, fărfălenii  părăsiseră deja “Siliştea” şi întemeiau nuclee noi în crângurile dinspre apus, biserica rămânând în câmp, relativ departe de  noile vetre.
La 1744, un anonim[55] o găseşte rămasă afară din localitate pentru că este veche, aproape distrusă şi foarte nepotrivită pentru misionari şi pentru popor
3.       În anul următor 1745 alt anonim[56]  ne spune ca biserica este închinată sufletelor din Purgator.…Sărbătoarea sufletelor din Purgator este pe 2 noiembrie (adică la 9 zile de 11 noiembrie  ziua Sfântului Martin episcopul din Tours). Se poate presupune că, mai ales după ce Faraoanii, după 1730,  au avut biserică nouă închinată Sfântului Anton , cea din cimitir a fost percepută numai ca o capelă cimiterială, pasul logic fiind schimbarea hramului cu unul potrivit noului statut al lăcaşului. Tot anonimul ne mai da un detaliu foarte important că “preotul Anton Zingali a inceput să repare biserica rămasă afară de sat, din cimitir, spre marea bucurie a credincioşilor”.
          4.       Reparaţiile făcute de părintele Zingali au schimbat radical imaginea anticului lacaş si, după  obicei, s-a schimbat, din nou, şi hramul. (Img.2) Astfel că 18 ani mai târziu, la 1762,  G.de Giovanni[57] ajunge:  “un miglio lungi da questa Chiesa ve nè un altra di legno fortissimo intitolata San Martino Vescovo, e la prima l’Assunzione di Maria Vergine adică  la o milă de această biserică este o alta de lemn, întărită, închinată Sfântului Martin Episcopul, şi mai înainte Ridicării la cer a Fecioarei Maria. Acest hram a supravieţuit de atunci, de la jumatatea secolului XVIII, până azi.





Img.2: Plan si elevaţii
   

            5.       În concluzie, evoluţia hramurilor a fost următoarea :
I. Sfânta Cruce la 1640,
II. Adormirea Maicii Domnului (atestat între 1643-1692),
III. Sufletelor din Purgator (atestat în 1745),
IV. Sfântului Martin Episcopul (atestat de la 1762 până azi).
6.       Biserica cea mai apropiată cu acelaşi hram, episcopul născut în Panonia, se află pe faţa apuseană a Carpaţilor Răsăriteni,  la Sânmartin Ciuc. Un drum mai putin cunoscut porneşte din Faraoani, traversează Pietricica, Berzunţii, Carpaţii Ciucului şi ajunge la Sânmartin. Semnificativă pentru legăturile dintre cele doua spaţii culturale ni se pare prezenţa lui Moldvai István, Ştefan din Moldova, paroh la Sâmmartin, la biserica de piatră[58] de pe Olt, la 1592 şi, mai ales rodnic, pelerinajul neoprit al „ceangăilor cu straie albe” la Şumuleu.



[50] Moldvai Csángó-Magyar...,  46, p. 202;   
[52] Vede nota 6;
[52] Călători străini despre Tările Române, vol. V, Bucureşti, 1973, p. 229, Baksic:  „adică Adormirea Maicii Domnului”.
[53] “Toate bisericile (din Moldova, n.n.IB) mai sus amintite sunt închinate slăvitei adormiri a prea fericitei fecioare Maria şi sfinţilor apostolic Petru şi Pavel” în Călători străini despre Tările Române, vol. V, Bucureşti, la  p. 97 şi „celelalte biserici au în cea mai mare parte hramul Sf. Marii şi al Sf. Nicolae. Călători străini despre Tările Române, vol. VII, Bucureşti, 1980 la p.92. Berkuce scrie: „tutte le chiese che sono nella Moldauia si trovano quasi tutte sotto il titolo dell’Assunta”, in Moldvai Csángó-Magyar...,  129, p. 712
[54] Vede nota 21;
[55] Vede nota 23;
[56] Vede nota 25;
[57] Vede nota 26;
[58] Léstyán Ferenc, MEGSZENTELT KÖVEK A KÖZÉPKORI ERDÉLYI PÜSPÖKSÉG TEMPLOMAI, A gyulafehérvári Római Katolikus Érsekség kiadása, 2000, Digitális kiadás: Arcanum Adatbázis Kft. 2003, ediţie electronică, http://mek.oszk.hu/04600/04684/html/331.html



III. Cine a fost Bálint Márton?

1.       Inscripţia de pe uşa de vest spune asa: “Bálint Márton csinálta”[59]. (Img.3) Trebuie remarcat faptul că este scrisǎ cu litere de mânǎ ca pe cele mai vechi dintre cruci[60] şi ca pe vechile caiete ale diecilor. Inscripţia este doar pe scândura îngustǎ, a doua din cele patru care alcǎtuiesc foaia usii. Meşterul a trebuit sa-şi despartǎ numele în silabe, a făcut-o  corect ca sǎ încapǎ:
Bál
int
r
ton
csi
nálta.



Img.3: Inscripţia de pe uşa vestică



2.       Numele Balint, în Faraoani, este recenzat:
I.       prima datǎ în catalogul[61] lui Marco Bandini: Stephanus Balint,
II.      mai tarziu, la 1696, recensamantul[62] lui B. Silvestri îi aminteşte în Maiaros pe: Valentinus Balint, uxor et 4 filiis, în Clesa unde încă nu era bisericǎ (dar ştim că aceştia foloseau biserica din cimitirul Faraoani): Joannes Balint Tunice, uxor et 2 fillii, Joannes Balint uxor et 1 filius, Gregorius Balint, liber.
III.    în recensǎmântul[63] făcut de armata rusǎ în anii 1772/1774 sunt înscrişi: la 11. Ianǎş Balint, la 139. Petre Balint, la femei sarace Varvara (Balint).
IV.    din Status Animarum[64] aflăm că Ianăş alias Johannes,  la 1781, îl avea pe Johannes în vârstă de 9 ani, Petre alias Petrus, din Clesia, avea doi fii Johannes de 21 de ani şi chiar Martinus  de 18 ani, Varvara văduva lui Michaelis Balint cu un fiu Petrus de 22 de ani.
Fiul unuia dintre aceştia trebuie să fii fost dulgherul care şi-a scrijelit numele pe uşa.
3.       Martin este un prenume obişnuit în Faraoani, în recensământul[65] armatei ruse de la 1772. numele episcopului din Tours fiind ca frecvenţă în urma lui Ianăş (36), Petre (22),  Giurgiu (22), Martin (20). El este probabil ctitorul, unul din multii dulgheri şi butnari ai satului frecvent amintiţi de călătorii străini. Unul dintre ei, G. de Giovani, spune despre fărfăleni: “quasi tutti sono bottari”.
4.       Noi credem, mai jos, că inscripţia: Bálint Márton csinálta adică Balint Marton a făcut-o, a fost scrisă pe la 1745-1762. Deducem această credinţă a noastră din faptul cert al  schimbării hramului, din Ridicarea la cer a Fecioarei, a Sufletelor din Purgatoriu în Sfântul Martin Episcopul, cândva între acesti ani, 1745-1762, în urma reparaţiilor capitale făcute sau plătite de Bálint Márton din vremea părintelui Zingali.


[59] Alţi ctitori pe care îi amintesc călătorii, Baksic : Capela a fost construită din cucernicie de unul din locuitorii catolici, Călători străini..., V,  p.242 şi Marco Bandini, Codex, Editura Presa Bună, Iaşi, 2007, p.202: o matroană săsaoaică, Sofia, a construit în acelaşi cimitir o biserică nouă şi mai mare. P.358: Aceasta capela a fost inceputa construită şi continuată de cinstitul bărbat Blasius Tanoko ; cu ajutorul unor locuitori din acest sat, Amăgei.
[60] Semnificativă este comparaţia  celor două cruci ale diecilor din biserică: cea mai veche al lui Michael Petras  şi mai nouă a lui Ferencz Petras.
[61] Moldvai Csángó-Magyar...,  74, p. 433;
[62] Moldvai Csángó-Magyar...,  134, p. 741-746
[63] Moldova în epoca feudalismului, VII, partea II, Chişinău, 1975, p. 295-296;
[64] Anton Coşa, Catolicii.., p.149 şi urm;
[65] Şi în catalogul lui M. Bandini, 1647, 125 de ani mai devreme,  frecvenţa şi proporţiile sunt similare



IV. Bálint Márton csinálta


1.       Bassetti descrie o biserică de lemn, acoperita cu paie, închinată Sfintei Fecioare, lungă de 12 pasi, lată de 5[66]. Biserici catolice asemănătoare, după dimensiuni şi materialul de construcţie, lemnul, canonicul mai găsise la Stăneşti, pe Caşin (8x4 paşi), la Lucăceşti (11x5 paşi), la Solonţ (7x5 paşi) şi la Tămăşeni (8x6 paşi). Toate sunt biserici mici cu un singur altar sau numai portatil, cu absida corului, probabil, nedecroşată, biserici de dimensiuni relativ apropiate, modeste şi acoperite cu paie. (mai sus, Img.2)
2.       La Faraoani, pe temelia din piatră de râu sunt aşezate tălpile (ultima oară schimbate la sfârşitul secolului al XIX-lea),  peste acestea se ridică încă 12 cununi orizontale din stejar. (Img.4) Cununile au secţiune rectangulară (~15cm X 20cm-h) şi sunt legate în coadă de rândunică. (Img.5) Mai sunt legate cununile, aproape de colţuri, prin cuie de lemn  verticale. (Img.6) “La facerea ei s-a întrebuinţat numai barda toporul şi sfredelul”.[67] Între ultimele cununi, a 11-a şi a 12-a,  trec grinzile transversale (keresztgerendák) acestea cu  braţe lungi susţin fruntarul  şi acoperişul. Pe latura de sud sunt două ferestre şi una dintre cele două uşi. A doua usă este pe latura de vest. Amândouă usile si tocurile lor sunt facute de aceeasi mana de meşter,  mâna lui Bálint Márton. Lucru vădit de aceleasi dimensiuni, tehnică (Img.7, Img.8, Img.9) şi mai ales decor. (Img.10, Img.11, Img.12) În ciuda asemănarii uşilor, cele două intrări pe latura de sud şi pe vest nu sunt, numaidecât, contemporane, a doua intrare, cea de pe latura de vest, ca şi la Capela Isus Salvator de pe dealul Sumuleului, ar putea sa fie mai târzie. A doua intrare la vest, cu inscripţia “Bálint Márton csinálta” a fost tăiată , credem, la reparaţia capitală condusă de parintele Zingali, între anii 1745-1762[68], reparaţie încununată cu schimbarea certă a hramului după numele ctitorului. Credinţa noastră este întărită şi de faptul că Baksic şi Bandini, care de obicei noteză[69] inscripţiile şi ctitorii chiar şi bisericilor mici, nu spun nimic despre Balint Marton.

Fotografii: Adrian Neagu


         3.       Detaliul important, consemnat de Bassetti, faptul că era acoperită cu paie conduce imaginea unei invelitori compacte, probabil fără actualul fronton (Img.13) vertical de pe latura vestică, unde, credem, era una din cele şase ape oblice ale acoperişului. Şi sigur, acoperişul  nu era străpuns de  clopotniţa care astăzi surmontează acoperişul. (Img.14) Până târziu, în secolul XX, fărfălenii nu şi-au scos hornul prin acoperişul de paie al casei. Acesta se oprea în pod. O clopotniţă sau turlă (pentru bisericile ortodoxe)  care să surmonteze acoperisul unui edificiu ţărănesc nu era deloc un obicei al locului. Clopotul amintit de B.Bassetti si de ceilalti  călători se afla probabil într-o clopotniţă separată, în prejma edificiului. Ar fi fost oricum mult mai simplu şi mai degrabă de coborât dintr-o astfel de clopotniță preţiosul obiect şi de plecat cu el în bejanie. Clopotul actual a fost turnat in 1856. (Img.15)


Fotografii: Adrian Neagu







             





Img.15


        
         4.       Biserica vizitată de Baksic, Bassetti şi Bandini vădea o fizionomie diferită de cea de azi. Credem că si despre ea Bandini ar fi putut spune cum a spus despre biserica din Huşi: „din afară, am crezut că e  o casă ţărănească”[70] şi cea din Stănesti: „ca o casă ţărănească”[71]. Acoperită cu paie, fără clopotniţa surmontată, se arata privirii, prin faţada de sud marcată numai de golurile uşii şi celor două ferestre,  ca o casă simplă cu tindă şi cameră. (Img.16) Fruntarul care stă pe capetele grinzilor transversale şi înconjoară biserică mai poartă locul cuielor şi cuiele de lemn. (Img.17, Img.18) După numărul găurilor de pe amintitul fruntar putem spune că şarpanta acoperişului anterior avea mai puţini capriori, probabil pentru că formau suportul pentru învelitoarea mai uşoară, si cu panta mai abrubtă de paie, mai puţini căpriori dar mai lungi, nu 2/3, cât au acum, ci 3/4[72] din lungimea grinzilor transversale (keresztgerendák). Pereţii poartă urmele primului sistem de boltire al bisericii, care va fi fost cel mai probabill  semicilindric. (Img.19, Img.20, Img.21, Img.22)

Fotografie din Arhiva "Kriza Janos"




















Fotografii: Adrian Neagu










          5.       La mijlocul secolului XVII, 1745, „preotul Anton Zingali a început să repare biserica rămasă afară de sat, din cimitir, spre marea bucurie a credincioşilor”. A schimbat acoperişul probabil cu unul de sindrilă[73]. Tot acum, în vremea părintelui A. Zingali,   apa vestică  a acoperişului a  fost transformată în fronton vertical, locul obţinut slujind apoi drept emporium sau cafas.
          6.       Clopotniţa nu-şi sprijină picioarele pe pământ aşa cum se întâmpla  la bisericile din cimitirul catolic din Valea Seacă, 1839,  la Răcăciuni, 1855 şi Strugari, 1849 şi 1925. Clopotniţa porneste, ca o adăugire,  de pe fruntarul vestic şi de pe  o grindă  sprijinită pe peretii laterali, intercalată între  prima şi a doua grindă transversală (keresztgerenda). (Img.23)

Fotografie: Adrian Neagu








                                                                    


            7.       Găsim de cuviinţă să-l căutăm pe Balint Marton printre bunii dulgheri sau mai bogaţii catolici fărfăleni, care pe la 1745, au reparat şi au dat bisericii din cimitir o noua înfăţişare şi, în virtutea cutumelor, un hram nou, Sf. Martin episcop de Tours, care să-l amintească pe ctitor sau pe dulgher.  Balint Marton, în această a noastră interpretare, este unul din fii celor 3 familii Balint, 4 daca îl socotim şi pe Gregorius liber la 1696 în recensămîntul lui B. Silvestri.



[66] Dimensiunile reale sunt: 10,30mX5,90m
[67] Spune, citându-i pe meşteri, părintele I. Tălmăcel, vezi nota 31 ;
[68] Vede notele 24, 25;
[69] Vede nota 59: alţi ctitori pe care îi amintesc călătorii, Baksic : “Capela a fost construită din cucernicie de unul din locuitorii catolici”, în  Călători străini..., V,  p.242 şi Marco Bandini: “o matroană săsaoaică, Sofia, a construit în acelaşi cimitir o biserică nouă şi mai mare”, p202 şi “Aceasta capela a fost inceputa construită şi continuată de cinstitul bărbat Blasius Tanoko ; cu ajutorul unor locuitori din acest sat, Amăgei”, p.358 din Codex, Editura Presa Bună, Iaşi, 2007,
[70] quam extrinsecus rusticanam existimavimus esse casam, Codex... p.91
[71] instar rusticanae casae, Codex...p.112;
[72] Proporţii consemnate de  Kos Karoly  la casele cu învelitori de sindrilă, respectiv, de stuf (şi paie)  în Moldvai csango nepmuveszet, Editura Kriterion, Bucuresti, 1981, p. 61
[73] Asemănătoare cu Arhitectura la români, Ioan Godea, Editura Primus, Oradea, 2007, „predominante rămân acoperişurile de paie alături de cele de şindrilă, ultimele generalizîndu-se în secolul al XVIII-lea atât în arhitectura laică cât şi în cea religioasă”, p.47




V. Planimetria


1.       Biserica este de tip sală[74], cu plan dreptunghiular având absida  pentagonală nedegroşată. (mai sus, Img.2) Planul este foarte simplu[75], aproape minimal, noi credem, obişnuit[76] pentru bisericile catolice vizitate de Baksic, Bassetti şi Bandini, aproape de Faraoani, ne referim la bisericile de lemn  de la Stănesti pe Oituz,  de la Solonţ şi Lucăceşti, biserica parohială de la Bacau şi capela sfinţilor Cozma şi Damian îngrijită de măneşteni.
2.       Spaţiul interior este ritmat de grinzile transversale (keresztgerendák),  aşa umile, dar fără meşter-grindă (kordagerenda), acestea crează iluzia traveelor, travee proprii arhitecturii de zid. (Img.24) Mesterii fărfăleni au înşirat  trei travee dreptunghiulare si un sanctuar format dintr-o a patra travee şi un trapez. (Img.25)

Fotografii: Adrian Neagu















3.       Astfel organizat, spaţiul interior al edificiului de lemn este similar anticelor de zid: bisericii de la Săbăoani[77] şi corului gotic din Baia[78], asemănător  bisericii de la Cotnari[79]  şi, peste munţi, corului bisericii franciscane din Târgu Mureş.


[74]  Din prima categorie, dupa istoriografia de artă româneasca, Grigore Ionescu, Arhitectura pe teritoriul României de-a lungul veacurilor, Bucuresti, 1982 p. 70;
[75] Ioan Godea, Dictionar etnologic român, Editura Etnologică, Bucureşti, 2007, p.68
[76] Nu si pentru cele aparţinând majorităţii ortodoxe. Dorinel Ichim, în Monumente de arhitectură populară din judeţul Bacău – biserici de lemn, ed. Episcopiei Romanului şi Huşilor, 1984, consemnează dar nu ofera niciun exemplu din acest tip planimentric.
[77] Despre aceasta biserica vede Liviu Pilat, Comunităţi tăcute, Bacău, 2002, p. 158.
[78] Virgil Vătăsianu, Istoria artei feudale în Ţările Române, I, Ed. Academiei, Bucureşti, 1959, p.311-312
[79] Virgil Vătăsianu, Istoria artei feudale în Ţările Române, I, Ed. Academiei, Bucureşti, 1959, p. 697-698. asemănător, după numărul 
traveelor.


VI. Altaria vs Portatile
         

1.       Evidenţa bisericilor catolice, de la 1640, doar aminteşte o biserica având hramul „Sanctae Crucis”.  Apoi, la 1643, Bassetti găseşte  „nel altare v’ è l’imagine di Beata Vergine, è un Crucifisso”. Mai târziu, „Portatile, tintinnabula duo, quator vexilla, duo alba, unum ceruleum, alterum rubrum” inventariază Bandini.
2.       Portatile din Codexul bandinian a fost tradus de V.A.Urechia: portatile[80], de Anton Coşa: piatră de altar[81] si de Traian Ungureanu: baldachin[82].
3.       Altaria sau Portatile? Răspunsul dă seamă despre statutul bisericii din Faraoani. Portatile este piatra sfinţită rectangulară[83] pe care se poate săvârşi messa în lipsa altarului fix consacrat. Bassetti, în al său raport, le numeşte, simplu, fără distinctie, numai altare, printre ele şi cel de la Faraoani cu icoana Maica Domnului şi un crucifix. Bandini, episcopul,  deosebeşte altarul bisericilor mai mari, fix şi consacrat, altare ca la Trotuş, Bacău, Baia, Cotnari, de o petra sacra portatilia ca la Măneşti, Solonţ, Tămăşeni, Faraoani, piatră de aşezat pe o masă de lemn sau „portatile pulchrum ex marmore nigrum in lignea tabula”, încastrată într-o masă de lemn[84] ca la Lucăceşti. Distincţie va fi fost necesară la episcopul Bandini şi mai puţin la preotul Bassetti, în spiritul ordonator[85] al Conciliului tridentin. (Altare, sive fíxum , sive portatile ab Episcopo consecratum esse necesse est[86])
4.       Biserica de lemn vizitată de Bandini nu avea altar consacrat[87] ci numai un portatile.[88] La o dată posterioară, poate tot de pe la mijlocul secolului XVIII, de când fărfălenii au avut neîntrerupt preoţi printre ei, s-a consacrat şi altarul.
5.       Perimetrul rectangular al fundatiei unui altar încă se mai păstrează. Pe latura de est a perimetrului, cinci orificii arată locul unde furcile altarului înţepau grinda de stejar a fundaţiei. (Img.26, Img.27)  Ca şi la Huşi, altarul era de lut,  pe cinci furci de lemn, pe aceasta structura era atârnata icoana Maicii Domnului văzută de Bartolemeo Bassetti la 1643.

Fotografii: Adrian Neagu















6.       Mai târziu, 1843, „s-a făcut şi altarul actual dăruit de familia Ianuş Coşa după cum am găsit pe o scândură azi luată din altar, în dosul scândurii era o hârtie în care erau scrise următoarele cuvinte:  “Ezen kus oltarnak felepulese volt a Tistalando P.Vicarius Finta Antalnak szent viselese alatt 1843 esztendobe!.”[89] (Img.28)

Fotografii: Adrian Neagu






















[80] Bandinus, Editura Harghita, Miercurea Ciuc, 2004, p.202
[81] Anton Coşa, op. cit., p.74
[82] Marco Bandini, Codex, Editura Presa Bună, Iaşi, 2007, p. 142
[83]the altare portatile or The Altaria Portatilia, or moveable altars of the Latins, and the Antimensia, or consecrated cloths of the Greeks, to be used in places which have no altars”, Joseph Bingham, Origines Ecclesiasticae or, the Antiquities of the Christian Church, Londra, 1711, p.209.

[84] Inventarele medievale le descriu astfel: „Altare portatile, cum lapide serpentino in medio, cum pulcherrima tarxia in circuitu ipsius lapidis; est valoris 6 ducatorum”, Eugène Müntz Les arts à la cour des Papes pendant le XVe et le XVIe siècle‎, Paris, 1983,  p 202

[85] In acelasi spirit,  Bandini este atent dacă piatra este spartă sau nu.  Un alt episcop, Baksic, notează dacă altarele sunt sau nu consacrate. Alte inventare din epocă:  în Viterbo, 1583, se notează: Altare maius est ex lapide solido non consecrato. Habet altare portatile lapideum decenter commissum, şi  Altare ex lapide solido non consecrato est Habet petram sacratam. Adest Jmago beatae Mariae Virginis depicta in tabula deaurata in fenestra lapidea reposita ac et crux lignea depicta, sine pede. Enzo Bentivoglio, Documenti per l'arte e la storia socioeconomica nei secoli XV-XIX di Viterbo e Provincia, p.4, si ed. electronică: http://www.bibliotecaviterbo.it/Rivista/1983_1-2/Bentivoglio.pdf 
 La 1620, Episcopul Federico Boromeo vizitează şi vede; una mensa lignea sovraposta ad un altare portatile appositamente inserito. E ornato dalle tovaglie. De ecclesia  Loci Jeraghi sub Titulo Sancti Georgi Plebis Gallarati și  ed. electronică: http://www.parrocchiasangiorgio.it/storia/de%20ecclesia.htm
[86] Natali Alexandro,Theologia dogmatico-moralis secundum ordinem catechismi Concilii Tridentini, 1769, p 473, reediatre a editiei Paris, 1694.
[87] In 1647 la Roman episcopul binecuvântează noua biserică cu hramul Sf. Petru şi Paul  dar nu o consacră, “pentru că nu avea destul venit pentru sustinerea unui paroh”, Marco Bandini, Codex, Editura Presa Bună, Iaşi, 2007, p. 360
[88] J. Dluski îi scria protectorului  C. Barberini, despre bisericile diocezei din Moldova, la 1683: „Sunt et erunt multae ecclesiae consecrandae et portatilia” Moldvai Csángó-Magyar...,  127, p. 703
[89] Vede nota 42.



VII. Dieci si cantori la Faraoani

„Hi omnes Hungari catholici, quotquot sunt in ista provincia, utuntur lingua ungarica, habentque suos magistros, vel pulsatores campanarum, qui illis in publicis processionibus ac in ecclesiis cantiones hungaricas et evangelium persolvunt, puerosque instruunt.”[90]
Adică: „Toţi aceşti unguri, catolici, câţi sunt în această provincie, folosesc limba maghiară, şi-şi au dascălii lor sau trăgătorii clopotelor, care la procesiunile publice precum şi în biserici ţin predici ungureşti, citesc evanghelia şi învaţă pe copii.”[91] Aşa povesteşte, la 1661, Vlas Koicevic, călugăr franciscan de la Chiprovăţ, felul de viaţă catolică în satele din jurul Bacăului si despre rosturile diecilor în aceste mici comunităţi. Mai târziu, la 1762, tot despre dascăl (care era atunci Mihai Petrás(4)), povesteşte Prefectul G.de Giovani, în vizită la Faraoani: „...il dascalo, cioe il maestro che suol spiegare il Catechismo in lingua ungara legge dal Pulpito la dottrina in difuso, ed altri devotii libri pure in ungaro...  cantando il dascalo con tutte le ragazze che intervengono”.[92] Adică: Dascălul, adică maestrul care ştie să explice Catehismul în limba maghiară, citeşte de la pupitru învăţătura creştină şi alte cărţi religioase  cu voce scăzută ... dascălul cântând şi fetele răspunzând. (trad. noastră, I.B.)
Mai jos, se cuvine să-i amintim pe aceşti cantori[93] atât cât izvoarele sărace ne permit:
1642, 14 septembrie, de Ziua Crucii, Basseti îl  cheamă la Bacau, la scaunul episcopal, printre ceilalti preoti si cantori din dioceză, pe cantorul din Faraoani.[94]
1648, în catalogul lui Bandini, este amintit Joannes diacus cum familia, totuşi primul pe lista Faraoanilor este Martin Kantor. Acesta a si întocmit probabil lista.[95]
1670, despre condiţiile vitrege aflam de la misionarul franciscan, Antonio Angelini da Norscia: ...vi e una vila , si chiama Forouano, li popoli sono fugiti in Valachiam solo il cantore vi e restato con un Valacho.[96]
1693,  printre semnatarii unei scrisori către De Propaganda Fide  il întâlnim pe fărfăleanul: Nicolaus Hozo magister et cantor ecclasiae.[97]
1696 , în lista lui Aloysius Bevilaqua situaţia este mai complicată . nu îl mai găsim pe Nicolaus Hozo, probabil decedat căci găsim două văduve: Elena Dascalizza si Cararina Diac cu 2 fii miruiţi, îi mai găsim pe:
1.Joannes Diak, uxor et 1 filius în (Cacova Maior)
2.Andreas Diak, uxor et 1 filia în (Maiaros);


[90] Moldvai Csángó-Magyar..., p. 537
[91] Călători străini...vol.VII, p139
[92] Diplomatarium italicum, vol. I,  p.203-215 apud Anton Coşa, Catolicii.., p.92
[93] Despre aceştia: Tánczos Vilmos, „Deákok” (parasztkántorok) moldvai magyar falvakban. Erdélyi Múzeum , LVII, 3-4,Cluj-Napoca, 1995, p. 82–98 şi în  format electronic la http://adatbank.transindex.ro/html/cim_pdf429.pdf 

[94] Moldvai Csángó-Magyar..., p. 232
[95] Mikecs László, Recensământul catolicilor din Moldova din 1646–47, în Moldvai  Magyarsag, oct 2005, p. 15-16;
[96] Moldvai Csángó-Magyar..., p. 631;
[97] Moldvai Csángó-Magyar..., p. 721;


VIII. Petrás

Numele Petras[98] este numele unei adevărate dinastii de cantori de la Faraoani, din Cacova, dinastie al cărei cel mai important  reprezentant va fi preotul  franciscan Inocentius (Incze) Petras.

- 1671, Szép Atya (1)[99]
Pr. Incze Petras (6), la întrebarea 29 a chestionarului lui Döbrentei: Domnule Reverend Dumneavoastră unde v-ati născut? Stramoşii sunt din vremuri străvechi sau cand au ajuns in Moldova? Franciscanul răspunde: „... Tatăl meu (5) îmi mărturiseşte prin viu grai că si bunicul meu (4) a avut aceeaşi slujba la parohia amintita, timp de mai mulţi ani iar stră-stră-străbunicul meu (1) a lăsat testament scris că el se trage din ţinutul Baranya. Acum mai bine de o sută de ani a cumpărat moşie lângâ Adjud, pomeneste des ce l-a adus în hotarul  Faraoanilor.[100] Testamentul scris de acest „Szep Atyá”(1) al reverendului(6) fusese văzut şi de pr. Péter Zöld[101], mai înainte,  pe la 1768, când cantor în Faraoani era bunicul(4) viitorului preot Incze(6). Preotul secui, parohul de la Delniţa a şi  corespondat, în jurul anului 1781, cu Mihai Petrás(4), cantorul despre care  marturiseşte ca are origini săseşti dar nu cunoaste limba saşilor.  Pr. Zöld spune că a văzut testamentul scris al unui Mihai  Petrás, fost cantor la Faraoani, testament care începea cu anul 1671.  Îl aminteşte si Domokos Pál Péter[102] dar nu îl studiază la arhiva parohiei Faraoani.
- 1696, Ik Atya(2)
In  Catalogus cattolicorum habitantium in ista parochia Foroanensi, vel solent in ista mea missione convenire et sub mea cura ac missione pro anno Domini 1696. in die Sancti Paschatis supra dicti anni, catalog întocmit de ego frater Aloysius Bevilacqua Ordinis minorum Conventualium Sancti Francisci ex Provincia ( ... ) missionarius apostolicus., la lista XII îl găsim pe: Michael Petras (2), uxor et 2 filii parvuli[103]. Peste 38 de ani, adică la:
          - 1734, Michael Petras(2) este unul dintre venerabilii bătrâni din Cacova  pentru că: Adică noi sătenii de Faraoani, bătrânii satului, anume Benke Ianoş şi Antal Ianoş şi Roca Gherghel şi Giurgiu Bejan şi Petrea Ciulei şi Mihai Patraş(2) şi Andrieş Stefan. Mărturia de hotar[104] este semnată toţi aceşti bătrâni plus înca doi, care nu sunt printre bătrâni, Benke Martinaş şi, ultimul care semnează, tânărul Giurgea Patraş(3), acesta ar putea fi străbunicul, Déd Atya. Michael Patras(2) probabil mai trăia pe la:
          - 1742, când zice tot o Mărturie de hotar[105]: ... am strâns oameni buni şi bătrâni...Ianoş ot Faraoani, şi Lorică ot tam,  Patrascu(2) ot tam (Faraoani). Mai târziu, când armata rusă îşi întocmeşte Catagrafia numără mai mulţi de Patraşcu şi doi  dieci:
          -1772-1774, la numărul 45, Petre, diac şi la 50, Mihaiu, diacu(4). Un anume dascăl, poate acesta din recensământ de mai sus, Petrus Petras semnează  3 decenii mai târziu, la 1805, Ego Petrus Petras scripti sicut. Îl regasim şi în cele trei Status Animarum, 1781, 1793, 1805 dar nu il putem indentifica cu precizie. Pe celălalt, Mihaiu, diacu (4), Nágy Atya îl găsim in:
          -1781, la fila 320 a Liber Status Animarum, Michael Patras cantor (4) de 49 de ani, prin urmare anul naşterii sale este 1732,   Catharina soţie de 38 de ani, Joannes 20, Josephus 18, Michael 15, Catharina 8, Franciscus 5,  (5) Atya,  şi Hemericus 1. Michael (4) va muri până la:
-1793 când o găsim, tot în Status Animarum, numai pe Cattharina  vidua quod Michaelis Patras (4), cu copii  Michael de 24 de ani şi Franciscus 16 (5) şi Anna de 6 ani. De aici, Anna de 6 ani la 1793, concluzionăm că Michael Patrás (4)  a murit cândva între 1787-1793. Dacă timen seamă şi de inscriptia de pe crucea fiului sau Francisc (5), despre  care vom vorbi mai jos, si care spune că acesta, Francisc (5) a fost dascăl 50 de ani până în 1843, şi-a început dăscalia pe la 1793, atunci când Mihai, (4)  tatăl său si el dascăl, a murit. Atunci anul morţii lui Michael Petrás, Kantor For, (4)  rămâne 1793.  Când Joannes si Josephus si Catharina erau căsătoriţi  şi Hemericus, probabil, mort prematur. La următorul Status:
-1801 Franciscus Patras (5) este Daschalus are 26 de ani este deja căsătorit cu Anna, şi îl are in casă şi pe fratele său Michael. Francisc (5), care s-a nascut la 1775, scrie si vorbeste limba maghiară, româna, latina şi italiana. Peste puţina vreme la:
-1813, în familia Francisc (5) şi Ana se naşte cel mai cunoscut dintre Petrasi, Incze, Inocentius (6) viitorul paroh de Cleja de unde a adunat folclor si l-a trimis Academiei de la Budapesta,  a răspuns chestionarului lui Döbrentei Gábor şi l-a condus prin satele ceangăieşti pe Jerney Janos pe la 1844.
-1837 Maiu 14, Franţ dascalu (5)  scrie[106] :
Care această copie original tălmăcită din Sîrbie precum s`au dis; înfăţoşindumi-se astadi Martin Cotor, fecior boierescu de aice din satul Faraoani, ce ţine cu năimeală şi astădi Poiana lui Coman de la Ciorăneşti, fiind lăsată la mâna sa de Ciorăneşti. Acest original pe cerirea numitului Martin Cotor, întocmai, după copia tălmăcită din cuvânt în cuvânt, am scriso.
Eu Franţ dascalu Sf. Biserici din satul Faraoani.
1837 Maiu 14, la satu Faraoani.
-1843, moare Francisc Petras (5), crucea i se păstrează în biserica din cimitir.
-1886, moare Incze Petrás (6). Este înmormântat la Cleja

În concluzie, cele 6 generaţii de Petrási, de la legendarul Szep Atya pâna la preotul Incze, sunt:
1. Mihai cel care a lăsat prin testament că a venit la Faraoani la 1671  [cu trei băieti: Andrei, Martin şi Mihai].
2. Mihai Patras [cu doi copii mici, putem cu îndreptăţire să presupunem că unul dintre ei este Giurgea?] la 1696, bătrân la 1734 şi 1742;
3. Giurgea Patras care la 1734 semnează   Mărturia de hotar. Giurgea la avut la 1732 pe Mihai.
4. Mihai Patrás, cantor, 1732-1793,  cruce de lemn în biserica din cimitirul Faraoani.
5. Francisc Patrás, cantor, 1775-1843, cruce de lemn în biserica din cimitirul Faraoani.
6. Incze Petrás, preot, 1813-1886, înmormântat in capela cimitirului Cleja.



[98] Nu ştim dacă există vreo legătură de rudenie, în Catalogul lui Bandini (Moldvai Csángó-Magyar...,  127, p. 447) îl găsim pe Petrus sive  Petrasko din Baia. Petrasko este forma in limba româna a lui Petras (asa cum se vede in documentele interne moldoveneşti unde este amintit, pe la 1742, „Patraşcu ot tam” tam fiind Faraoanii, Theodor Codrescu, Uricariul,XX, Iaşi, 1892, p.223). Este acelasi Petrus Petrasko care voia să se căsatorească cu o a doua soţie cât inca prima trăia.
[99] Numerele 1,2,3,4,5,6, vor urmări cele 6 generaţii de Petrási de la Mihai (1) la Incze (6).
[100] Petras Incze Janos, Editura Harghita, Miercurea Ciuc, 2004, p.76 originalul maghiar, p.146-147 traducerea română.
[101] Pater Zöld, Editura Harghita, Miercurea Ciuc, 2002, p.64-65 traducerea maghiară, p.83 traducerea română.
[102] Domokos Pál Péter, Moldvai útjaim, Editura Harghita, Miercurea Ciuc, 2005, p.98 originalul maghiar, p.238 traducerea română.
[103] Rudă (fraţi?) si de varsta apropiată cu Andreas Petros, uxor et 2 filii parvuli et ancilla din Cacova Major şi  Martinus Petras, uxor et 3 filii din Longa Mare
[104] Theodor Codrescu, Uricariul,XX, Iaşi, 1892, p.221-222
[105] Theodor Codrescu, Uricariul,XX, Iaşi, 1892, p.223
[106] Theodor Codrescu, Uricariul,X, Iaşi, 1888, p.147



IX. Cruci şi inscripţii

1.       Jerney Janos, în vizită pe aceste pământuri la 1844, împreună cu parohul de la Cleja,  pr. Incze Petrás, ajunge în cimitirul de la Faraoani şi reazămă crucile de piatră găsite de peretele de lemn al bisericii. O cruce o amintea pe Demeter Maria, inscriptia de pe o alta spunea: IT nuSIK az UR / BA nugZIK / maTe Jonsnok fia ANtal / A_ _ 1592[107], în traducere: Aici odihneşte în Domnul Antal, fiul lui Janos Mate, A _ _1592.
Două cruci vechi se mai păstrează în biserică, a bunicului şi tatălui lui pr. Incze Petrás.
2.       Prima cruce, a lui Mihai Petrás (1732-1793), are următoarea inscriptie latinească: 
IHS
Michael Petras Kantor
For
 oBit
in
Xto
Ano
Die 9
men.
Intr-o caligrafie simplă, aceasta spune: IHS, Michael Petras cantor în Faraoani plecat la Christos  în anul...ziua 9 luna.... Crucea este simplă, lucrată probabil, ca şi biserica, numai  din bardă, topor si sfredel. Îşi uneste braţul vertical şi cel orizontal prin intermediul a trei cuie de lemn. Nu se văd urme  ale vreunui acoperiş şi nici putrezire la intersecţia braţelor crucii, prin urmare putem afirma ca a aceasta stat numai  în biserică. (Img.29)
















3.       A doua cruce, a lui Francisc Petrás (1775-1843) , spune[108] în maghiară:
Itt az
Urnak
Sz.
Ne
ben
Petrás Ferencz     meg pihen
Míg a trombita szavára           a nagy napon felserken
Elhunyt
Életének
68-ik
Esztende
jében
Forrófal
vi
Kántor
ságának
50
Május5
1843
a Halálát
kesergik
hitvese
magzati
vérei
jóakarói 


Într-o caligrafie elegantă care combină părţi scrise cu litere de tipar şi părţi cu litere de mână, înseamnă: „În numele Domnului Sfânt: Petrás Ferencz odihneşte aici până glasul trâmbiţei, în marea zi, îl va trezi. A murit în al 68-lea an al vieţii, în al 50-lea an de dăscălie în Forrófalva, în 5 mai 1843. Îl plânge soţia, copiii, verii şi binevoitorii săi
4.       Crucea lui Ferencz Petras este mai mare decât a tatălui său, are capetele treflate, braţele sunt legate printr-un cui de lemn, locul intersecţiei este marcat printr-o rozetă. (Img.30, Img.31) Si această cruce, ca si prima, nu are urmele vreunui acoperiş şi nici nu a putrezit la intersecţia braţelor, acest lucru ne face să credem că au fost gândite special, amândouă crucile, pentru a fi puse în biserică si nu au fost aduse in interior la o dată posterioară, sau poate, după moda de la Baia si Cotnari, Michael Petras şi Petras Ferencz,  amândoi cantori, au fost înmormântaţi in biserică?

Fotografii: Adrian Neagu
















5.       Pe peretele de nord (Img.32) se mai pot vedea câteva înscrisuri făcute cu cărbunele creionului, printre ele: anima in Domino (Img.33), altele care îi amintesc pe Joanes şi pe Andreas Curar sau curat (Img.34), mai încolo: diaconus, şi  ani: 1814 şi 1826 (Img.35). Rozetele si fragmentul de epitaf: anima in Domino[109] lămuresc despre caracterul funerar-soteriologic al  înscrisurilor.

Fotografii: Adrian Neagu





















[108] În  transcrierea lui Csoma Gergely, Erecting a memorial... 
[109] din: "…cujus anima in domino requiescat…"




X. Epilog

Dintre multele biserici, multae ecclesiae[110], catolice aflate în Moldova de episcopul bulgar pe la mijlocul celei de-a şaptesprezecea sută, în afara ruinelor din Baia şi Cotnari,  singură, biserica de lemn din cimitirul din Faraoani a supravieţuit veacurilor şi mai arată rarilor vizitatori măreţia vieţii catolice de odinioară.
Unul dintre acestia, Domokos Pál Péter, povesteşte: „înainte de toate am făcut o vizită în cimitir, cimitir unde, demult, se îngropau toţi morţii din dioceză. M-am dus şi cu gândul că voi putea vedea vestitele pietre funerare descrise de Jerney. Din păcate, nu am găsit niciuna. În faţa uşii capelei din cimitir am găsit o piatră mai veche aşezată acolo drept scară, însă degeaba am întors-o şi pe o parte şi pe alta, nu am găsit nimic scris pe ea.”[111]

***


[110] Vede J.  Dluski, Moldvai Csángó-Magyar...,  127, p. 703
[111] Domokos Pál Péter, Moldvai útjaim, Editura Harghita, Miercurea Ciuc, 2005, p.90-91 originalul maghiar şi la p. 233-234 traducerea în lb.română.

XI. Cronologia sinoptică a unui edificiu: biserica de lemn din Cimitirul Faraoani


Veacul XV
Anul
Cine ne spune?
Ce ne spune?
Unde şi cum se aflau  Faraoanii
Starea bisericii
Hramurile bisericii
Cine este Balint Marton
P - Preoţii,
K – cantorii şi diecii
bisericii
Juzii şi vornicii
satului
142o
Indirect Efemeride Cibiensis
citite de
Samuel Timon
Husiţii ajung la Forrofalva
În jurul cimitirului





1435
Indirect
ZpF
Conform tradiţiei s-a ridicat biserica din cimitir
(Forov, Forow, Fârăv Furaw, în urice )
În jurul cimitirului





1474
Ipisoc de la Stefan
Ion Bulbosii şi frătâne-său Mihul din Faraoani
În jurul cimitirului






Veacul XVI
1588
Johannes Künig
Pharao Faraoani
În jurul cimitirului






Veacul XVII
16o6
Anonim :
biserică fără preot
În jurul cimitirului
bună
Sf. Cruce?



164o
Evidenţa bisericilor
Are o biserică de lemn (,) Sfântă Cruce (trad.noastră)
În jurul cimitirului
bună
Sf. Cruce



1641
D. Baksic
au o biserică mică de lemn dar nu au nimic pentru celebrarea messei
În jurul cimitirului
bună
Sf. Cruce

Peste parohul de Bacău

1643
B. Bassetti
este din lemn acoperită cu paie, închinată Fericitei Fecioare, lungă de 12 paşi, lată de 5. În altar este imaginea Fericitei Fecioare, este un Crucifix.
În jurul cimitirului
bună
Adormirea Maicii Domnului
(AMD)
15 august

P - Parohul de Bacău
K - Cantorul chemat la Bacău

Anul
Cine ne spune?
Ce ne spune?
Unde şi cum se aflau  Faraoanii
Starea bisericii
Hramurile bisericii
Cine este Balint Marton
P - Preoţii,
K – cantorii şi diecii
bisericii
Juzii şi vornicii
satului
1648
M. Bandini
biserica este construită rudimentar din lemn, un clopot, cruce de argint, … . Portatil, doi clopoţei;
În jurul cimitirului
bună
AMD
Stephanus Balint
P - Balthasar, paroh de Bacău
K - Martin,
K - Joannes

165o
G. Gross
construită din lemn
În jurul cimitirului
bună
AMD

P - Parohul de Bacău

165o
B. da Campofranco
este biserică
În jurul cimitirului
bună
AMD



1654
Dare de seamă
este biserică
În jurul cimitirului
bună
AMD



1659
M. Kurski
este capelă sau bisericuţă
În jurul cimitirului
bună
AMD

P - Balthasar, paroh de Bacău


1661
Blasius Koičević
care îşi au capela lor
În jurul cimitirului
bună
AMD

P - Parohul de Bacău

1668
V. Pilutio
biserica nu are nimic
În jurul cimitirului
bună
AMD

P – preot cu părintii eretici,

167o
G. b del Monte şi A. Angelini da Norscia
biserica facută din lemn
În păduri
Ciciola
bună
AMD

P - Capelanul vicarului apostolic
K – numai cantorul a rămas în sat

1671
V. Pilutio
biserica este de lemn;
În păduri
Ciciola
bună
AMD



1671
Tetamentul lui M. Petrás





Mihai Petrás  (1) in Faraoani

1682
A. Angelini
biserica părăsită
În păduri
Ciciola
bună
AMD

P – Antonio Giorgini da Tarsi, secretarul vicarului apostolic de la Bacău

Anul
Cine ne spune?
Ce ne spune?
Unde şi cum se aflau  Faraoanii
Starea bisericii
Hramurile bisericii
Cine este Balint Marton
P - Preoţii,
K – cantorii şi diecii
bisericii
Juzii şi vornicii
satului
1682
V. Pilutio
doua clopote
În păduri
Ciciola
bună
AMD

P – Antonio Giorgini da Tarsi, secretarul vicarului

1683
I. F. Dluski
sunt bisericile dar nici un catolic, sunt  … Faraoani;
În păduri
Ciciola
bună
AMD



1686






P -  Luccioli, pentru 2 săptămâni

1687






P – Patre Rossi

1688
F. A. Renzi
cu biserică de lemn, fără casă pentru preot
În păduri
Ciciola
bună
AMD



1691
F.A. Renzi
biserică de lemn cu clopot
În păduri
Ciciola
bună
AMD



1692
J.b. Berkuze
biserică de lemn, unde era mai întâi satul, … numită Ridicarea la cer a  Fericitei Fecioare Maria
În păduri
Ciciola
bună
AMD

P - Alouisis Bevilacqua
K – Nicolaus Hozo magister et cantor ecclesiae
Michael Gzuda judex Forroiani
1696
S. Kàlnoki
biserici: Faraoani
Pe actualul
amplasament
bună
AMD



1696
B. Silvestri

Pe actualul
amplasament


-Valentinus Balint, uxor et 4 filiis,
-Joannes Balint Tunice, uxor et 2 fillii
-Joannes Balint uxor et 1 filius,
-Gregorius Balint, liber
P - Alouisis Bevilacqua
K – Joannes
K – Andreas


Michael Juda ?
Anul
Cine ne spune?
Ce ne spune?
Unde şi cum se aflau  Faraoanii
Starea bisericii
Hramurile bisericii
Cine este Balint Marton
P - Preoţii,
K – cantorii şi diecii
bisericii
Juzii şi vornicii
satului
1696






Mihai Petrás  (2)
Andreas Petros, Martinus Petras

1697






P – Luigi  Bevilacqua,



Veacul XVIII
1722






P – Manzi, cu  intermitenţe până la 1744

1726
Document intern, Mihai Racoviţa Vv






Poruncă vornicului Faraoanilor
1734
Mărturie de hotar





Giurgea Patraş (3)

1735







1741
Document intern,
Constantin Mavrocordat Vv






 Vornicul adus în butuci la Domnie
1742







1744
Anonim
este rămasă afară din localitate pentru că este veche, aproape distrusă şi foarte nepotrivită pentru misionari şi pentru popor.
Pe actualul
amplasament
proasta
AMD


P – Manzi

Anul
Cine ne spune?
Ce ne spune?
Unde şi cum se aflau  Faraoanii
Starea bisericii
Hramurile bisericii
Cine este Balint Marton
P - Preoţii,
K – cantorii şi diecii
bisericii
Juzii şi vornicii
satului
1744
Aşezământ





P–Iosif  (Anton) Zingali

1745
Anonim
biserica ramasă afară de sat, la o jumatate de oră distanţă, închinată sufletelor din Purgator. … Preotul Anton Zingali a inceput să repare biserica rămasă afară de sat, din cimitir, spre marea bucurie a credincioşilor.
Pe actualul
amplasament
proasta
în reparaţii
Sufletele din Purgator
2 noiembrie


P – Anton Zingali

1748
O. de Leopoli





P – cinci Misionari, Franciscani Conventuali îşi au reşedinţa la Raraoani

1753
Document intern,
Matei Ghica Vv






Petrea vornicelul de Faraoani (I)
1762
G.de Giovanni
aproape toţi sunt dogari, …şi cântând dascălul cu toate fetele care îi răspundeau. La o milă de aceasta biserică este o alta de lemn, întărită, închinată Sfântului Martin Episcopul, şi mai înainte Adormirii Fecioarei Maria, … nimic în afară de icoane.(trad. noastră)

Pe actualul
amplasament
bună
Sf. Martin Episcopul
11 noiembrie


P – Frontali
K -  “dascalul citea de la pupitru”


1764
P. Frontali
biserica de lemn
Pe actualul
amplasament
bună
Sf. Martin



1764
Document intern, Alexandru Ghica Vv






Petre vornicelul de Faraoani
Anul
Cine ne spune?
Ce ne spune?
Unde şi cum se aflau  Faraoanii
Starea bisericii
Hramurile bisericii
Cine este Balint Marton
P - Preoţii,
K – cantorii şi diecii
bisericii
Juzii şi vornicii
satului
1772-1774
Recensământul armatei ruse

Pe actualul
amplasament

Sf. Martin
11. Ianǎş Balint
139. Petre Balint
-văduvă Varvara (Balint)
K – Petre, diac
K – Mihai, diacu (4)
Petre Kotar, vornic
1781
Status animarum

Pe actualul
amplasament

Sf. Martin
-.Ianăş alias Johannes  cu Johannes de 9 ani,
-Petre alias Petrus din Clesia cu Johannes de 21 de ani şi  Martinus  de 18 ani
-Varvara văduva lui Michaelis Balint cu Petrus de 22 de ani
P – F. Belingeri
P – Alois Maffei
K – Mihai  Petrás (4)
Petrus Cotior vornico, 47 de ani (II),

născut 1734
decedat până la 1793
1793
Status animarum





P – R. Silvestri
K – Mihai  (4) şi Francisc (5) Petrás
Petrus Cotior Vornicus 39 de ani (III)
(fiul lui Gregorius Cotior, n.1754)
1799
M. Sassano
cu o capelă, aici se îngroapă şi morţii din Vallesaka.  În alte parohii cimitirul este pe lângă biserică
Pe actualul
amplasament
bună
Sf. Martin

P - F. Longhi


Veacul  XIX
1801
Status animarum





P – Alois Maffei
K – Francisc Petrás (5)
Petrus Cotior de 49 de ani
1805
“Scrisoare” a sătenilor din Faraoani redactată de Petrus Petras





P – Alois Maffei
K–Francisc Petrás (5)
Petre Kotar judex Farafalva (III)
Anul
Cine ne spune?
Ce ne spune?
Unde şi cum se aflau  Faraoanii
Starea bisericii
Hramurile bisericii
Cine este Balint Marton
P - Preoţii,
K – cantorii şi diecii
bisericii
Juzii şi vornicii
satului
1814
I.B. Berardi
o biserică foarte veche în cimitirul comun, la locul zis “din vale”, închinată Sfântului Martin.
Pe actualul
amplasament
bună
Sf. Martin

P – Alexandru Papp
K – Francisc Petrás (5)

1843
Iosif Tălmăcel (ZpF
reparată, probabil acoperită, da către Anton Finta OFMC. Tot atunci s-a făcut şi altarul actual daruit de familia Ianuş Coşa după cum am găsit pe o scândură azi luată din altar, în dosul scândurii era o hârtie în care erau scrise următoarele cuvinte:  “Ezen kus oltarnak felepulese volt a Tistalando P.Vicarius Finta Antalnak szent viselese alatt 1843 esztendobe.,”
Pe actualul
amplasament
bună
Sf. Martin

P – Antonius  Pancratius Finta
K – moare Francisc Petrás (5)

1858
G. Tomassi
Capelă mică inchinată Sfântului Martin Episcopul, ridicată în cimitir
Pe actualul
amplasament
bună
Sf. Martin

P – Anastasie  Toth
Pr.Incze Petras (6) paroh la Cleja

1893
Iosif Tălmăcel (ZpF)
s-a pus la biserică talpă nouă de stejar;

Pe actualul
amplasament
bună
Sf. Martin

P – Dominic  Migliorati
Giurgi Demşa (F)
Antal Boroş (VM)


Veacul XX
1916
Iosif Tălmăcel (ZpF)
Iacint Bock a început s-o acopere.

Pe actualul
amplasament
bună
Sf. Martin

P - Iacint Bock
Mihai Coşa
1922
Iosif Tălmăcel (ZpF
s-a acoperit din nou cu sindrilă şi s-a tăbănuit.

Pe actualul
amplasament
bună
Sf. Martin

P - I.Tălmăcel
Andrei Ciuraru

Veacul XXI
Anul
Cine ne spune?
Ce ne spune?
Unde şi cum se aflau  Faraoanii
Starea bisericii
Hramurile bisericii
Cine este Balint Marton
P - Preoţii,
K – cantorii şi diecii
bisericii
Juzii şi vornicii
satului
2oo9


Pe actualul
amplasament
bună
Sf. Martin

P - Anton Câtea
P – Cazimir Biur
Clopotar -  Andrei Bulai
Adrian Solomon